Acum multi ani, ahh, nici nu mai stiu cati, era cred in 2011, Cornelia, era atunci foarte activa aici, m-a invitat la Agnita sa vad un festival de care nu stiam nimic: "Fuga Lolelor". Ceea ce-mi aduc aminte este drumul, intr-un decor de iarna splendid: de la Sibiu la Agnita nu sunt mai mult de 70 km, drumul trece prin sate sasesti, cu case vesele, si turle de biserici semete. Campul era alb imaculat, doar cetele de pitigoi si sticleti dadeau culoare peisajului. Ii vdeam zburand pe o parte si alta a drumului, frenetici, bucurosi de cateva raze de soare.
La Agnita Cornelia ne-a primit acasa, intampinandu-ne cu henclesh si gogosi calde. Mirosea a vin fiert si cafea cu scortisoara...Ce mult mi-a placut! Am mers apoi sa vedem intalnirea lolelor. Costumele, organizarea, tot ce s-a desfasurat acolo mi s-a parut extraordinar. Sa pastrezi o astfel de traditie este ca si cand adapostesti o comoara. Am admirat initiativa invatatorului Patru, cel care a avut ideea de a reinvia traditia saseasca si m-am simtit pasind pe langa parada ca un agnitean. Am avut sentimentul ca fac parte din comunitate.
Am ajuns acasa incarcat cu amintiri si poze...Am postat plin de entuziasm peste tot filmulete, fotografii, am scris articole. Si am promis ca ma voi intoarce an de an. Si am facut-o, daca nu eu, macar organizand grupuri care sa se bucure de acel spectacol pitoresc de strada.
O sa ajungeti si voi acolo, impreuna cu Gusti, ma bucur mult si pentru voi si pentru lole. Pentru ca ce poate fi mai frumos si mai placut cand iti vezi munca rasplatita si admirata. Cum ar fi ca parada aceea sa mearga singura, neinsotita de curiosi si fotografi? Nu stiu si nici nu vreau sa ma gandesc. Pt ca ar fi probabil sfarsitul obiceiului. O dezamagire ca asta ar descumpani pe organizatori si lole si ne-am trezi la un moment dat ca si traditia asta s-ar pierde.
Va urez distractie faina, poteci usoare, sa fiti un grup fain, deschis, comunicativ si gata de petrecere! Va urez zile faine!